Acest tip de pește este vulnerabil la otrăvirea cu mercur
Mercurul poate veni sub orice formă, inclusiv prin alimente contaminate cu mercur. Fructele de mare, cum ar fi anumiți pești, pot fi o cauză a otrăvirii cu mercur. Acest tip de otrăvire este cel mai predispus să fie experimentat de bebeluși în uter, precum și de copii. De fapt, produsele de zi cu zi și alimentele din jur conțin mercur, dar în cantități foarte mici. Ca să nu mai vorbim dacă poluarea cu mercur din mediu din cauza industrializării a poluat pământul și apele, atunci fructele de mare precum peștele nu mai sunt sigure pentru consum.
Simptomele intoxicației cu mercur
Intoxicația cu mercur are un impact foarte mare asupra sistemului nervos uman sau neurologiei. Simptomele când cineva are otrăvire cu mercur includ:- Anxietate excesivă
- Senzatie metalica in gura
- Depresie
- Ușor de jignit
- Declinul memoriei
- Amorțit
- Tremor
- Dificultate la auz și vorbire
- Mușchii devin slabi
- Nervi slabi la fata si maini
- Vederea devine slabă
- Cognitiv
- motor
- Dezvoltarea vorbirii și a limbajului
- Conștientizarea vizuală spațială
Tipuri de pești care riscă să provoace otrăvire cu mercur
Intoxicatia organica cu mercur sau metilmercur apare din cauza consumului de pește expus la mercur. Peștii primesc mercur din apele în care trăiesc. Toate tipurile de pești pot conține mercur, dar majoritatea sunt pești mari. Tipurile de pește cu niveluri ridicate de mercur și care nu trebuie consumate includ:- Pește-spadă
- Ton obez
- Mare macrou
- Marlin
- Ton albacore
- hamsii
- Somn
- grupare
- Somon
- Pollock
- snapper
- Crevetă
Cum să faci față intoxicației cu mercur
Nu există un medicament specific pentru tratarea otrăvirii cu mercur. Cel mai bun mod este de a opri expunerea la metale sau consumul de fructe de mare care au un conținut ridicat de mercur, deoarece în cantități mici mercurul va fi excretat automat de către organism prin urină sau fecale. Dacă nivelul de otrăvire cu mercur a atins o anumită limită, medicul va efectua terapia de chelare. Aceasta este o procedură medicală care elimină mercurul din organe, astfel încât organismul să poată scăpa de el. Medicamentele utilizate în terapia de chelare se pot lega de metalele din sânge și se pot excreta prin urină. Cu toate acestea, există riscuri și efecte secundare ale terapiei de chelare, așa că această metodă ar trebui utilizată numai dacă este absolut necesar. Dacă expunerea la mercur a avut loc pe termen lung, este nevoie de îngrijire continuă pentru a controla efectele otrăvirii cu mercur asupra sistemului nervos. Tipul de tratament este ajustat la simptomele resimțite. Dacă otrăvirea cu mercur este detectată într-un stadiu incipient, efectele sale pot fi depășite. Acest lucru este important deoarece efectele otrăvirii cu mercur asupra sistemului nervos uman sunt adesea permanente.Preveniți otrăvirea cu mercur
Înainte de a fi prea târziu, luați următorii pași pentru a preveni intoxicația cu mercur:- Mănâncă ocazional pește mare sau evită-l cu totul
- Nu mâncați pește despre care se presupune că conține mercur în timpul sarcinii
- Când mâncați sushi, alegeți unul care nu conține pește cu conținut ridicat de mercur
- Înainte de a fi supus unui program de sarcină, faceți un test de mercur (sânge/urină)
- Spălați-vă mâinile cât mai curând posibil dacă credeți că ați fost expus la alte forme de mercur
- Evitați activitățile care vă expun la mercur, cum ar fi extracția aurului